Cine moare - de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...

Iubeste-ti viata si libertatea!

Ce anume este un vis? Este o speranta optimista, o aspiratie, o viziune, un ideal. Ce este o tinta? Este un obiectiv - un vis caruia i s-a atasat o data. Ce este un risc? Este posibilitatea de a pierde. Toate acest cuvinte joaca un rol in viata unui om. Cand aveti visuri si obiective si va asumati riscuri, asta se citeste in scanteierea ochilor, in zambet, in energia deosebita si in mersul vioi. Daca nu exista, apar alte semne - plictiseala, lipsa entuziasmului, nivelul scazut al energiei.

Asumarea riscurilor si stabilirea obiectivelor sunt subiecte pe care oamenii le abordeaza foarte des, dar, in ciuda acestui fapt, multi neglijeaza sa le puna in aplicare.

V-ati intrebat cum creste un homar, desi carapacea lui este atat de dura? Homarul stie din instinct ca trupul sau este strivit si isi leapada carapacea la anumite intervale de timp. Dar gaseste dinainte un loc sigur, in care se adaposteste. In timpul procesului isi expune vederii membrana moale si roz, care se intareste in final, transformandu-se in urmatoarea carapace. Fara acest invelis protector, homarul este, evident, vulnerabil. Se poate strivi de un recif de corali sau poate fi mancat de o alta faptura a marii. Ca sa creasca, homarul isi risca viata!

Avem de invatat o lectie importanta de la homari - trebuie sa riscam, la randul nostru, pentru a progresa, pentru a ne schimba. Si oamenii stiu cand carapacea lor este prea stramta. Sunt furiosi, inspaimantati, plictisiti, sufocati sau gasesc ca viata este lipsita de orice farmec. Inainteaza nefacand altceva decat sa supravietuiasca, scartaind din toate incheieturile, continuand sa se inabuse sub vechea lor carapace, pierzandu-si eficienta. Poate ca se simt in siguranta, dar li se intampla rareori ceva nou. Insa, chiar daca acest lucru se petrece, el este urmarea unei hotarari luate de altcineva. Si din acest motiv s-ar putea sa nu fie in interesul lor.

Exista oameni care inteleg mult mai bine natura schimbarilor subtile, necesare pentru a putea trai viata pe care si-o doresc. Neavizatii ii cred norocosi. Dar adevarul este ca isi fac singuri norocul. Actioneaza metodic, urmarindu-si realizarea obiectivelor si a visurilor. Isi dau seama ca este necesar sa-si lepede carapacea multumirii de sine si sa riste.

De ce se tem oamenii sa-si asume riscuri?

1.Deoarece sunt cel mai adesea inlantuiti de obiceiuri si confort. Astfel, ei se concentreaza mai mult asupra dificultatilor si nu asupra solutiilor.

2.Deoarece nu accepta schimbarile pentru ca traiesc respectand reguli de tipul "trebuie" si "ar trebui".

3.Deoarece le este teama sa nu greseasca. Multi nu inteleg ca oamenii de succes fac nenumarate greseli pe drumul catre atingerea tintei. Orice pictor strica multe panze.

4.Deoarece multi nu reusesc sa-si rezolve problemele personale, ceea ce ii face adesea nefericiti. Bineinteles ca este mai simplu sa te plangi si sa te complaci in postura victimei decat sa accepti responsabilitatea. Dar, pe termen lung, esti condamnat la suferinte si multe insatisfactii.

5.Deoarece le este teama de necunoscut. Numai ca frica este o parte a evolutiei. Atata timp cat o sa ne extindem domeniul de actiune si o sa progresam, o sa ne temem intotdeauna, mai mult sau mai putin, de nou si de necunoscut.

6. Deoarece nu au sprijin si sustinere morala din partea celor apropiati.

Pentru a ne realiza un nou obiectiv este nevoie de un alt nivel de cunoastere. Avem nevoie sa fim in preajma oamenilor cu gandire pozitiva si progresista, a oamenilor care isi infrunta teama de necunoscut, a celor care actioneaza, chiar daca nu stiu toti pasii spre succes.

Atunci cand ne iubim viata si libertatea, suntem dispusi sa actionam si sa invatam din actiunile noastre. Drumul poate fi uneori lung, dar calatoria va fi fascinanta.

Sa fim din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare!

De 2000 de ani incoace, noi, romanii nu ne-am propus sa ajungem undeva. Am dorit sa ramanem linistiti pe loc, numai ca nu am putut face acest lucru si a trebuit sa ne aparam continuu de cei care avand harti au dorit sa ajunga aici sau sa treaca pe aici.

A avea o harta in viata este un lucru de o mare substanta. A sti in fiecare clipa unde te afli si in ce directie mergi, reprezinta a sti ce vrei sa faci cu viata ta. Inseamna a avea o strategie de viata.

Consider ca prea mult timp cei care au stiut ca fiecare om isi poate defini si crea propriul lui drum in viata au beneficiat de aceasta cunoastere, in defavoarea tuturor celorlalti.

In tara noastra este greu sa-i motivezi pe oameni sa-si stabileasca o strategie de viata, scopuri si obiective clare, atata timp cat de mici am invatat ca poporul nostru este un popor ospitalier, adica ii primeste bine pe cei care au un drum. Mai intai este nevoie sa aflam cu totii ca aceasta credinta limitativa, bine inradacinata in structura noastra genetica, este o credinta eronata. Al doilea pas ar fi acela de a sti ca fiecare om are posibilitatea de a-si crea propriul drum, propria viata, propriul destin. Al treilea pas ar fi ca fiecare dintre noi sa se intoarca imaginar la anii copilariei dar si spre propria lui fiinta pentru a afla ce anume i-ar da viata, care ar fi acel lucru care daca l-ar face ar simti ca revine la viata, ar simti ca ar trai cu adevarat. Abia urmatorul pas ar fi acela de a-si stabili propria lui strategie de viata, adica propria lui harta.

Este mult mai logic si natural sa incepem prin a ne stabili obiective la nivel personal si a ne concepe o strategie personala de viata, iar acest lucru sa se extinda la nivelul organizatiilor si apoi la nivel national decat sa asteptam ca lucrurile sa se deruleze in sens invers, adica sa porneasca de la nivel national, la nivelul organizatiilor si apoi la nivel personal.

Ce inseamna a avea o strategie de viata? In primul rand ai nevoie sa-ti doresti foarte mult sa nu mai traiesti la intamplare. Apoi inseamna sa-ti gasesti acele obiective pe termen lung, obiective inalte, teluri marete pentru care sa simti ca merita sa traiesti, dar pentru care merita sa-ti dai si viata. Acele obiective care sunt pentru tine la fel de importante si miraculoase ca viata insasi. Mai inseamna a-ti concentra energia pe scopuri exacte, a renunta la a vedea doar peste cateva saptamani, a-ti intinde imaginatia, a-ti forma o gandire strategica, o gandire focalizata pe scopuri, a-ti schimba gandurile, cuvintele si ideile in conformitate cu obiectivele pe care le ai.

De aici urmeaza actiunea efectiva si depasirea permanenta a barierelor interioare. Inseamna o mare provocare pentru viata ta, dar inseamna a trai plenar.


Este foarte inspirant apelul lui Cosmin Alexandru, presedintele Asociatiei Erudio, de a fi din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare. Iti recomand sa asculti discursul sau de la conferinta lui Michael Porter, Strategy and Leadership, 30 noiembrie 2007.

ALEGE LIBERTATEA: REVENDICA-TI VIATA

In cautarea misiunii spirituale, este foarte important sa analizezi patru notiuni importante, care provoaca adesea reactii puternice. Este posibil sa constati ca macar unul din aceste cuvinte iti provoaca disconfort emotional sau atinge o problema personala. Modul in care reactionezi la evocarea lor iti va spune multe despre locul in care te afli cand iti incepi expeditia avand drept tinta misiunea sufletului. Cele patru cuvinte sunt:
Libertate
Succes
Putere
Dragoste

Sufletul cauta libertatea pentru a se cerceta in intregime pe sine si pentru a-si cerceta cresterea. Dar libertatea poate lua multe forme. Ce inseamna ea pentru tine? In ce aspect al vietii tale simti ca ai nevoie de mai multa libertate? Crezi ca libertatea este un lucru care ti se permite sau pe care il poti avea? Libertatea fata de ce?

Ce semnificatie are succesul pentru tine? Pentru unii inseamna sa castige sute de mii sau milioane de dolari pe an. Pentru altii inseamna sa aiba o inraurire insemnata asupra vietii unei alte persoane. Succesul este ceea ce te face sa te simti fericit sau implinit. Care sunt standardele tale personale in privinta succesului? Ce parere ai despre succes? Simti ca-l meriti? Esti sprijinit ca sa-l obtii? Ai un plan privind modul in care-l poti obtine? Cand te gandesti la succes, te gandesti doar prin prisma carierei sau cauti succesul in fiecare aspect al vietii tale? Simti ca este posibil sa ai succes?

Puterea este o chestiune controversata si o dificultate pentru multi oameni. Este importanta gasirea unui echilibru intre putere si dragoste. Exista o perceptie culturala care ne spune ca cele doua concepte sunt separate, dar vom invata sa le privim ca pe doua parti ale unui intreg. Cand ne deschidem complet in fata fluxului de iubire, forta creatoare de sustinere a universului, si o indreptam asupra creatiei noastre umane, atunci ne-am atins nivelul maxim de putere. Nu exista nicio separare. Vorbim despre metamorfozarea puterii eului in forta sufleteasca. Pentru ca eul si sufletul nu sunt decat vibratii din spectrul energetic care constituie esenta noastra. Eul este vibratia mai joasa, mai putin rafinata, cu o perceptie limitata. Nu poate vedea decat o "imagine de aproape" a oricarei situatii. Sufletul, pe de alta parte, este o vibratie suprarafinata, foarte inalta, care ofera o "imagine de ansamblu", o perspectiva larga si clara asupra tuturor aspectelor vietii.
Daca suntem dispusi sa depasim optica limitata care separa iubirea de putere, vom parcurge aceasta metamorfoza dinamica de la sine la Sine. Apoi putem inflori in puterea nelimitata a sufletului eliberat. Puterea aceea este Iubire.
Cum concepi notiunea de putere? Iti accepti cu bucurie puterera personala? Ti-e frica sa o folosesti? Macar iti dai seama ca esti o persoana puternica? Iti dai seama de potentialul a ceea ce ai putea fi, daca ai vrea sa treci prin aceasta metamorfoza de la sine la Sine?

Exista doua orientari fundamentale in viata: umana si divina. Orientarea umana te va face sa crezi ca actiunile vor duce la rezultate. Cea divina iti va arata ca gandurile duc la rezultate. Gandurile si alegerile in privinta gandurilor creeaza viata. Alegerea, insa, e cel mai dificil pas. Straduinta prin limitarea mentala a orientarii umane nu poate aduce decat rezultate limitate. Paseste spre o orientare divina a existentei si alege-ti ipostazele de viata. Cand gandirea ta e limpede, concentrata, dedicata si in armonie cu sufletul, situatiile din viata ta se manifesta asa cum doresti.
Alege-ti singur sistemele de convingeri, nu le lasa pe ele sa te aleaga pe tine! La inceput, va fi un proces pur mental. Odata ce ai luat decizia in plan mental, ai inceput procesul de schimabare al paradigmelor (suma totala a convingerilor, valorilor, identitatii, asteptarilor, atitudinilor, obiceiurilor, deciziilor, parerilor si tiparelor de gandire - pe care le avem fata de noi, fata de ceilalti si fata de viata in general; ele sunt filtrul prin care interprertam ceea ce vedem si traim). Dar procesul continua pe masura ce iei acea decizie in fiecare celula a fiintei tale. Inteligenta celulara este nivelul suprem al mintii tale. Aici exista cu adevarat paradigmele. Ele incep ca impulsuri cerebrale, dar apoi devin convingerile tale fundamentale - convingeri celulare. Alegerea reprezinta primul pas. Iti poti alege paradigmele. Apoi le vei alege din nou, in fiecare zi, si ele vor evolua in fiinta si celulele tale, pana ce sistemul tau energetic va incepe sa vibrerze in consonanta cu un nou set de convingeri. Vibratia este cheia. Creierul iti poate vibra in fata unei idei noi, dar pana ce fiecare celula nu se afla in consonanta vibratoare cu acest gand nou, nu ai modificat paradigma. Esti prins de un sistem vechi de convingeri.

In final, misiunea spirituala presupune dezvoltarea si perfectionarea artei de a trai - sa stapanesti viata cu maiestrie. Devenim artisti doar simtind cu propriile maini si picioare, invatand "sentimentul indemanarii" si supravietuind propriilor greseli. Aceasta este calatoria misiunii spirituale: sa devenim maestri in a ne trai adevarul si esenta. Vom continua apoi sa ne dezvoltam maiestria pe tot parcursul vietii. Maestru al existentei este cel care, chiar dupa ce isi perfectioneaza aptitudinile, continua sa se rafineze, sa exploreze, sa experimenteze si sa invete. Cand ajungi la maiestrie, iti traiesti esenta si iti traiesti adevarul personal. In aceasta calatorie, trebuie sa-ti dai seama ce mostenire vei lasa, dupa care sa-ti perfectionezi arta de a trai pentru a-ti lasa amprenta asupra lumii intr-un mod cat mai eficient.

Stiti care este forta unui zambet?

La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.

Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”

Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.

Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.

Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”

Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.

“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”

Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.

Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:

“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”

Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”

Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.

"Tata uita" - de W. Livingston Larned

"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.

Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"

Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!

Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.

Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.

Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!

E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."

Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult".

In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul."
Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare."
De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?

Retineti: Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.

Cuvinte care celebreaza si sustin viata

"Nu pot sa nu ma gandesc ca lumea ar fi un loc mai bun daca am invata sa vorbim mai mult despre ceea ce este bine si nu despre ceea ce este rau."

Exista o zicala veche care spune: "Jigniti-l pe celalalt si e ca si cum l-ati fi ucis. Dar laudati-l si fiti martorii a ceea ce se intampla!"

Cuvintele potrivite ne intra in suflet si raman cu noi pentru tot restul zilelor noastre. Cui nu i s-a intamplat ca cineva sa-i spuna cateva cuvinte aparent fara importanta si astfel sa-i faca ziua mai frumoasa, sau acele cuvinte sa-i ramana intiparite in memorie? "Fiecare dintre noi ajunge la un punct de rascruce, cand nu mai parem a sti ce urmeaza sa facem. Apoi se iveste cineva care spune exact cuvintele potrivite pentru a ne face sa trecem peste acel moment."

Este extraordinar sa auzim cat mai raspicat cuvinte placute, sa ne hranim sufletul si imaginatia cu ele, sa facem din ele un model pentru noi insine.

In viata noastra, pentru orice problema, exista mereu cel putin o solutie. "Viata nu este decat o serie de probleme. Vrei sa te plangi in privinta lor sau sa le rezolvi? Problemele solicita curaj si intelepciune din partea noastra." Nu este nevoie nici de curaj si nici de intelepciune pentru a te plange.

Dar pentru ca toti avem atat de multe provocari in viata noastra, este important sa acordam intelegere oamenilor din jurul nostru. Ceea ce daruiesti, se intoarce spre tine inzecit. Cea mai simpla metoda de a-i incuraja pe ceilalti este sa-i intrebi si sa dai dovada de interes. "Cea mai profunda nevoie a firii umane este dorinta de a se simti important." Dale Carnegie, in cartea sa Secretele Succesului - cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent, ofera sase reguli care pot face din tine un om cu abilitati de relationare nemaipomenite:
1. Trebuie sa devii cu adevarat interesat de oameni.
2. Zambeste.
3. Adu-ti aminte ca numele unei persoane este cel mai dulce si mai important sunet din lume pentru acea persoana.
4. Fii un bun ascultator. Incurajeaza-i pe altii sa vorbeasca despre ei insisi.
5. Vorbeste astfel incat cuvintele tale sa vizeze interesul celuilalt.
6. Fa in asa fel incat cealalta persoana sa se simta importanta - si fa-o cu sinceritate.

Aprecierile sincere scot la iveala cele mai bune calitati ale unui om, si orice om, oricat de rau ar parea, are si calitati bune. Atunci cand reusim sa vedem si sa scoatem in evidenta doar calitatile pozitive din orice om, insuflam cu adevarat viata celor din jurul nostru.

A insufla viata in ceilalti oameni este o calitate absolut exceptionala. Majoritatea oamenilor pe care ii intalnim nu traiesc cu adevatar. Ei sunt vii biologic, dar sufeltul lor este plin de atat de multe suferinte si preocupari. A gasi lucrurile bune din oameni si apoi sa le comunici ceea ce ai gasit, inseamna sa le ridici moralul, sa-i incurajezi. Inseamna sa gasesti cuvinte de lauda si sa aplauzi, inseamna sa hranesti visuri, si cel mai important, inseamna sa oferi oamenilor motive pentru a celebra viata.

Richard DeVos spunea: "Putine lucruri in aceasta lume sunt mai puternice decat un imbold pozitiv, un zambet, un cuvant optimist si plin de speranta. Un *poti s-o faci* atunci cand situatia este dura."

Exista foarte multe biografii si povestiri despre cat de mult au insemnat cateva cuvinte de incurajare pentru multi oameni de succes. Voi spune acum cateva cuvinte despre poveste lui Thomas Edison care nu a rezistat prea mult la scoala. El suferea de un deficit de atentie. Profesoara a facut exact opusul a ceea ce a trebuit sa faca - i-a pus in piept un insemn negativ si cat se poate de distrugator. Pentru a inrautati lucrurile, i l-a inmanat de fata cu toti colegii lui. Ea a mai spus ca mintea lui era "invalmasita", vrand sa spuna confuza, iar copiii de la scoala au inceput sa il strige "Invalmasitul". Mama sa, intelegand cat rau poate face o astfel de porecla, l-a retras de la scoala si l-a educat acasa. L-a incurajat cu fiecare pas pe care il facea in educatia sa. Ea a intrezarit geniul lui si i-a spus baiatului acest lucru, inspirandu-l astfel pentru ceva maret. Pana la sfarsitul zilelor sale, Edison i-a multumit mamei sale pentru increderea pe care a avut-o in el si pentru incurajarile oferite.

Cuvintele frumoase au puterea:
De a inviora atunci cand lumea pare sa ne destrame visurile;
De a ne face sa radem si sa zambim;
De a ne imbunatati imaginea de sine;
De a ne da de inteles ca exista cineva caruia ii pasa;
De a ne ridica moralul;
De a ne imblanzi inimile;
De a ne sustine in momentele grele;
De a celebra succesele noastre;
De a ne face sa simtim ca si noi contam;
De a ne aminti ce este bun si corect in lume;
De a ne face sa intelegem de ce trebuie sa fim recunoscatori;
De a ne arata ca altii au incredere in noi;
De a ne lumina ziua;
De a ne imbogati vietile.

Retine: FOLOSESTE CUVINTE CARE CELEBREAZA SI SUSTIN VIATA!

Folositi magia gandirii la scara mare

Gandirea la scara mare e magica. Dar ea se uita foarte usor. Cand va loviti de obstacole, exista pericolul sa ganditi la scara mica. Si atunci veti pierde.
In cele ce urmeaza voi prezenta cateva indrumari succinte pentru a va mentine la o scara mare de gandire de fiecare data cand sunteti tentat sa ganditi la scara redusa.

A. Cand oamenii marunti incearca sa va traga in jos, GANDITI LA SCARA MARE. Fiti siguri, exista unii oameni care doresc ca dv. sa pierdeti, sa experimentati nefericirea, sa fiti certati. Dar acesti oameni nu va pot atinge daca retineti trei lucruri:

1.Castigati daca refuzati sa va luptati cu oameni marunti. Daca va luptati cu astfel de oameni, ajungeti de marimea lor. Ramaneti niste oameni verticali.
2. Asteptati-va sa fiti apostrofati. E o dovada ca cresteti.
3.Amintiti-va ca cei ce va apostrofeaza sunt psihologic bolnavi. Fiti importanti. Invatati sa va para rau pentru ei.

Ganditi la o scara suficient de mare pentru a deveni imuni la atacurile din partea oamenilor meschini.

B. Cand va copleseste sentimentul "Nu-am-ceea-ce-imi-trebuie", GANDITI LA SCARA MARE. Retineti: daca va considerati slab, asa sunteti. Daca va considerati neadaptat, asa sunteti. Daca va credeti de mana a doua, asa veti fi.

Indepartati tendinta naturala de a va vinde pe un pret de nimic prin urmatoarele procedee:

1.Aratati important. Va ajuta sa ganditi ca un om important. Felul in care aratati se leaga in mare masura de cum va simtiti pe dinauntru.
2.Concentrati-va asupra a ceea ce aveti. Elaborati o reclama de tip evaluati-va-la-valoarea-reala - si folositi-o. Invatati sa va supraevaluati. Cunoasteti-va partea pozitiva a personalitatii.
3.Puneti oamenii in perspectiva corecta. Persoana cealalta este tot un om, deci de ce ne-ar fi frica de ea?

Ganditi la o scara suficient de mare ca sa vedeti cat de important sunteti cu adevarat!

C. Atunci cand un dezacord sau o cearta par inevitabile, GANDITI LA SCARA MARE.

Rezistati cu succes la tentatia de a avea un dezacord sau o cearta in urmatorul fel:

1.Intrebandu-va: "Cinstit vorbind, este oare acest lucru suficient de important ca sa pornim o cearta?"
2.Reamintindu-va ca nu castigati niciodata nimic certandu-va, dar pierdeti mereu ceva.

Ganditi la o scara suficient de mare ca sa va dati seama ca dezacordurile, certurile, ura si neintelegerile nu va vor ajuta niciodata sa ajungeti unde va doriti.

D. Cand va simtiti infrant, GANDITI LA SCARA MARE. Nu e posibil sa obtineti un succes important fara greutati si obstacole. Dar este posibil sa va traiti restul vietii fara a fi infrant. Ganditorii la scara mare abordeaza astfel obstacolele:

1.Priviti orice obstacol ca pe o lectie. Cercetati-l. Folositi-l sa va propulseze pe mai departe. Castigati cate ceva de pe urma fiecarui obstacol.
2.Combinati perseverenta cu experimentarea. Faceti un pas inapoi si porniti de la zero cu o abordare noua.

Ganditi la o scara suficient de mare ca sa vedeti ca infrangerea nu e nimic mai mult decat o stare de spirit.

E. Cand o dragoste se stinge, GANDITI LA SCARA MARE. O gandire negativa, meschina de tipul "El(ea)-nu-a-fost-corect(a)-fata-de-mine-deci-ma-voi-razbuna" ucide povestea de iubire, distruge afectiunea care va poate apartine. Faceti aceste lucruri cand nu va merge bine in iubire:

1.Concentrati-va asupra calitatilor importante pe care le poseda persoana care doriti sa va iubeasca. Lasati lucrurile minore la locul lor - in pozitia a doua.
2.Faceti ceva special pentru partenerul dv. - si faceti acest lucru des. Ganditi la scara suficient de mare ca sa gasiti secretul ce va conduce la bucuriile conjugale.

F. Cand simtiti ca progresul in ceea ce faceti scade, GANDITI LA SCARA MARE. Indiferent ce profesie aveti, un statut mai inalt, un venit mai mare au o singura sursa: cresterea calitatii si a cantitatii activitatii dv. Actionati astfel:

Ganditi-va :"Pot lucra mai bine." Puteti atinge perfectiunea. Puteti face absolut totul mai bine. Nimic pe lume nu se face pe atat de bine pe cat s-ar putea. Iar cand va ganditi: "Pot lucra mai bine", gasiti modalitati de a lucra mai bine. Gandirea de tip "Pot lucra mai bine" declanseaza puterea creatoare.
Ganditi la o scara suficient de mare incat sa vedeti ca daca puneti activitatea dv. pe primul plan, banii vor veni de la sine.
In cuvintele lui Publius Syrus,
Inteleptul este stapanul propriei sale minti.
Nebunul ii este sclav.

Investiti incredere in semeni

"Omul obisnuit" poate fi condus cu usurinta daca ai respectul sau si daca demonstrezi ca il respecti si tu pentru o anumita capacitate a sa.

Daca vrei sa imbunatatesti o anumita latura a unei persoane, comporta-te ca si cum acea caracteristica face deja parte din calitatile ei exceptionale. Shakespeare a spus: "Asumati-va o virtute, daca n-o posedati." La fel de bine poti asuma si declara direct ca ceilalti oameni au exact acea calitate pe care vrei sa o posede. Daca ii faci sa se ridice la inaltimea asteptarilor, vor face eforturi supraomenesti mai degraba decat sa te vada dezamagit.

Exemplu: Intr-o dimineata, doctorul M F, medic stomatolog, a fost socat cand unul dintre pacienti i-a aratat ca erau urme de murdarie pe cana din metal cu care isi clatea gura. Adevarat, pacientul folosise paharul din carton, dar nu era profesional sa foloseasca echipament murdar. Cand a plecat pacientul, doctorul s-a retras in biroul lui ca sa-i scrie o scrisoare cameristei care venea de doua ori pe saptamana sa curete cabinetul. I-a scris:

Draga B,
Te vad rar, asa ca m-am gandit sa-ti multumesc pentru exceptionala curatenie pe care o faci. Si cum veni vorba, m-am hotarat sa-ti propun sa faci si cateva ore suplimentare in afara de cele doua ore de doua ori pe saptamana. Astfel, cand simti nevoia sa faci o curatenie generala, cum ar fi curatarea cestilor si-asa mai departe, ia-ti o jumatate de ora in plus de lucru, pe care, evident ti-o voi plati.

"A doua zi cand am intrat in cabinet", povestea medicul, "biroul meu era lustruit ca o oglinda, ca si scaunul, de pe care aproape am alunecat. Cand am intrat in cabinet, am gasit pe suport cea mai curata si stralucitoare cana placata cu crom. Nu o tratasem niciodata pe femeia mea de serviciu cu respectul necesar, si un mic gest ca acea scrisoare a facut-o sa se autodepaseasca.

Exista o zicala veche care spune: "Jigniti-l pe celalalt si e ca si cum l-ati fi ucis. Dar laudati-l si fiti martorii a ceea ce se intampla!"

In cartea ei Amintiri, Viata mea cu Maeterlinck, Georgette Leblanc descrie uimitoarea transformare a unei Cenusarese belgiene.

"O servitoare de la un hotel din apropiere imi aducea mesele", scrie ea. "Era poreclita Marie, spalatoreasa de vase, fiindca incepuse sa munceasca pe acel post. Era un fel de monstru, sasie, cu picioarele strambe, slaba la trup si la suflet.
Intr-o zi, in timp ce tinea in mana farfuria mea cu macaroane, i-am spus brusc: Marie, in tine zac o multime de miracole nefolosite!
Obisnuita sa-si infranga emotiile, Marie a asteptat cateva clipe, neindraznind sa faca nici cel mai mic gest, de teama unei catastrofe. Apoi a pus farfuria pe masa, a oftat si a spus inteligent: Doamna!
Nu s-a indoit, n-a pus o intrebare. Pur si simplu s-a intors la bucatarie si a repetat ce spusesem, cu atata credinta, incat nimeni n-a ras de ea. Din acea zi a inceput sa fie respectata. Dar cea mai surprinzatoare schimbare a avut loc in Marie insasi. Crezand cu putere ca ascunde miracole nevazute, a inceput sa-si ingrijeasca trupul si chipul, astfel incat tineretea ei sleita a inceput sa infloreasca din nou si sa-i mascheze, incet-incet, infatisarea de odinioara.
Doua luni mai tarziu, m-a anuntat ca se va marita cu nepotul bucatarului. O replica aparent neinsemnata, i-a schimbat cursul vietii."
Georgette Leblanc ii oferise "Mariei Spalatoreasa" o reputatie pe care trebuia sa o respecte - si acea reputatie o transformase.

Ce se afla dincolo de aparente?

Pentru a intelege ce se ascunde dincolo de aparente si a comunica eficient cu ceilalti oameni, trebuie retinute patru adevaruri:

1.Exista multi oameni care sufera

Nu este nevoie sa fii psihiatru pentru a observa ca in aceasta lume exista multi oameni care sufera. Un numar imens de oameni ascunde suferinte adanci.

2.Oamenii care sufera ranesc adesea alti oameni

Poetul german Herman Hesse scria: "Atunci cand urasti o persoana, urasti, de fapt, acea parte din ea care se regaseste si in tine. Ceea ce nu face parte din noi nu ne deranjeaza." In momentul in care oamenii raniti ataca alti oameni, aceasta este de fapt reactia la ceea ce se intampla in interiorul si nu in exteriorul lor. Ei simt sau cred lucruri negative cu privire la propria persoana. Problema e ca oamenii care nu cred in ei nu vor cunoaste succesul si, de asemenea, ii vor impiedica pe cei din jurul lor sa atinga succesul.

3.Oamenii care sufera sunt adesea raniti de alti oameni

Nu numai ca oamenii care sufera ranesc la randul lor, dar sunt si vulnerabili, fiind usor de ranit de ceilalti. In cazul in care cineva are o aschie in deget si o lasa acolo, degetul se va umfla si se va infecta. Daca vine apoi o alta persoana si ii atinge foarte usor degetul, individul va urla de durere si ii va spune: "Mi-ai provocat suferinta!" Dar, in realitate, problema nu e la persoana care a lovit din greseala degetul. Problema este cu persoana care are aschia in deget si si-a neglijat rana.
In mod similar functioneaza si suferinta emotionala. Oamenii raniti reactioneaza exagerat si sunt supraprotectori. Mai mult, exercita o influenta peste masura, adica ei sunt cei care controleaza relatia. Intotdeauna cand interactionam cu ceilalti, trebuie sa retinem urmatorul lucru: oricand reactia unei persoane este mai mare decat problema in sine, aproape intotdeauna este vorba, de fapt, de altceva.

4.Oamenii care sufera se ranesc adesea pe ei insisi

Intr-o veche sceneta umoristica, un Stie-Tot ii tine predici prietenului sau, in statia in care asteapta trenul de legatura in fiecare dimineata. Si de fiecare data Stie-Tot il impunge pe prietenul sau in piept cu degetul. Ceea ce, bineinteles, nu ii convine celuilalt barbat. Motiv pentru care acesta hotaraste sa puna capat situatiei.
Urmatoarea zi, in drumul sau catre statie, se intalneste cu un al treilea prieten caruia ii spune: "M-am saturat ca acest Stie-Tot sa imi tina predici si sa ma impunga cu degetul in piept. Astazi il voi pune la punct."
"Si cum vei face acest lucru?" l-a intrebat prietenul lui.
Barbatul isi desfacu atunci haina pentru a descoperi trei bucati de dinamita legate de pieptul sau. "Astazi, cand ma va impunge, ii va sari mana in aer."
Oamenii suferinzi sunt, de cele mai multe ori, exact asa. Desi ranesc alti oameni, persoanele pe care le ranesc cel mai mult si mai des sunt chiar ei insisi. Poetul George Herbert spunea: "Cel care nu ii poate ierta pe ceilalti distruge puntea pe care el insusi trebuie sa o treaca."

Cum sa interactionezi cu oamenii care sufera?

Autorul Glen Clark ofera urmatorul sfat: "Daca doresti sa calatoresti departe si rapid, calatoreste fara griji. Elibereaza-te de invidie, de gelozie, de incapacitatea de a ierta, de egoism si lacrimi." Oamenii care nu au trecut peste suferinta lor cu greu reusesc sa urmeze acest sfat. Drept rezultat, ei vor actiona si reactiona diferit fata de oamenii sereni.
Daca ne vom afla in situatia de a interactiona cu o persoana care sufera, lucru pe care toti trebuie sa-l facem din cand in cand, avem de facut urmatoarele:

-Sa nu luam ca pe un afront ceea ce ni se spune
-Sa cautam problema dincolo de persoana
-Sa privim dincolo de situatie
-Sa nu le sporim suferinta
-Sa-i ajutam sa gaseasca sprijin

Dar daca suntem noi cei care sufera?

Este necesar mai intai sa ne raspundem la intrebarea: Sunt o persoana care ii raneste pe oameni sau care este ranita prea usor de ei? Daca raspunsul este afirmativ, avem de raspuns si la urmatoarea intrebare: Sunt pregatit sa imi rezolv problemele si sa imi depasesc durerea? Aici este solutia. Cei mai multi oameni vor o rezolvare rapida, ceva care sa ii elibereze pe moment. De aceea unii aleg sa atace; acest lucru ii face sa se simta mai bine pe moment. Altii apeleaza la alcool, mancare sau orice altceva care le diminueaza durerea. Dar: "Daca vrei sa te faci bine, ai nevoie de mai mult decat de o reparatie. Ai nevoie sa te insanatosesti."
Oamenii care cauta linistea sufleteasca nu vor o eliberare de moment. Ei cauta ceea ce e corect. Oamenii care cauta o reparatie se opresc din a lucra la rezolvarea problemei imediat ce durerea sau presiunea se diminueaza. Oamenii care cauta serenitatea continua sa faca ceea ce este corect si sa lucreze la propria imbunatatire, chiar si cand starea de disconfort a disparut. In acest proces este posibil sa avem de-a face si cu lucruri neplacute. Insa recompensa ar putea fi descoperirea unor comori despre a caror existenta nici macar nu stiam. Iar la sfarsitul efortului depus vom putea dezvolta o capacitate sanatoasa de relationare.


"Este mai rentabil sa rezolvi o situatie decat sa dizolvi o relatie."
"Prieteniile sunt precum banii, mai usor de facut decat de pastrat."
"Maretia unei prietenii nu sta in mana intinsa, in zambetul cald sau in bucuria oferita de tovarasie; ea sta in inspiratia spirituala ce se naste cand descoperi ca si altcineva crede in tine si e dispus sa iti incredinteze prietenia sa."

Schimbarea stilului de viata

In acest articol voi face o comparatie intre hipnoza si puterea gandirii pozitive.

Creierul omului mediu are un potential nelimitat, care nu este folosit. Acest lucru acum este bine cunoscut. Dar ce este hipnoza? - Este incredere oarba. Si voi explica acest lucru.

Prin concentrare, o persoana sugereaza unei alte persoane, ce se supune hipnozei, sa faca tot ceea ce i se cere. Iata trei exemple care demonstreaza cat de puternica este mintea umana.

1.Hipnotizatorul spune unei persoane timide si introvertite ca este o vedeta si un vorbitor de exceptie. Aceasta persoana, se transforma in cateva minute intr-o persoana extrovertita si vorbareata, un adevarat orator. Hipnotizatorul a ajutat-o sa-si depaseasca sentimentele negative pe care le avea despre ea insasi, sugerandu-i o situatie pozitiva, pe care ea a acceptat-o ca adevarata. Sugestia pozitiva a inlocuit imaginea negativa si persoana a raspuns corespunzator.

2.Un elev are probleme la matematica. Sub hipnoza el devine un vrajitor in ale matematicii in cateva secunde. Asta inseamna ca hipnotizatorul i-a facut un curs intesiv de matematica? Nu. Doar i-a sugerat ca poate sa o faca, a daramat barierele pe care elevul si le-a construit de unul singur si care ii suprimau potentialul, care astfel s-a realizat.

3.Doi prieteni puternici, care puteau ridica peste 100 kg, sunt transformati in niste slabanogi doar in cateva secunde si nu mai pot ridica nici macar o minge. Cum a fost posibil acest lucru? Mintea controleaza muschii, si daca creierul spune muschilor ca nu se poate, atunci nu se poate. Dar este adevarat si reversul. Cand creierul spune ca se poate, atunci se poate.

Demonstratiile facute de hipnotizator arata doar ca noi putem face absolut toate lucrurile pe care creierul ne spune ca le putem face. Avem potentialul de a face imposibilul daca noi credem ca se poate. Hipnotizatorul nu schimba felul de a fi, nici cunoasterea, si nici potentialul muschilor unei persoane. Tot ce a facut a fost sa faca niste sugestii pe care persoana respectiva le-a acceptat ca adevarate.

Fiecare dintre noi suntem hipnotizati intr-un mod foarte real, ca si cum am fi sub o vraja. Noi facem doar lucrurile pe care ne spunem ca le putem face. Daca esti introvertit, slab, incet, este doar pentru ca tu ti-ai permis sa crezi aceste lucruri despre tine, si depinde doar de tine ca sa le schimbi, si chiar le poti schimba.

Deci care este cheia? In toate aceste lucruri cheia este increderea.

Pentru a-ti schimba stilul de viata trebuie sa lucrezi asupra increderii. Dar nu o poti schimba daca nu schimbi lucrurile pe care le faci de obicei. Facand aceleasi lucruri, vei avea aceleasi rezultate in continuare. Acum, trebuie sa ataci problema increderii. Atunci cand citesti, deja incepi sa schimbi ceva in tine, deja incepi sa pui bazele increderii. Increderea vine in primul rand din cunoastere si apoi din actiune. Iata cum functioneaza mintea umana: mai intai primesti informatia, apoi intri intr-o stare orientata pe solutii (mintea ta incepe sa caute solutii), apoi gasesti strategia, apoi intri in actiune si apoi ai si rezultate.

Educandu-te, informandu-te continuu, schimbi mereu ceva in tine. Nu ai timp? Dar ca sa mananci ai timp? Este asemanator. Educatia este hrana mintii. Trebuie sa creezi in tine o urgenta pentru ceea ce vrei sa schimbi. Atunci iti reprioritizezi ziua in functie de ce este important pentru tine. In clipa in care ai luat o decizie, vei gasi si calea pentru a realiza schimbarea pe care ti-o doresti. Pentru a avea in viata ta lucruri noi, trebuie sa devii un om nou. Trebuie sa faci tot ceea ce poti face pentru a construi increderea de care ai nevoie.

Este foarte important sa nu te mai lasi in voia lucrurilor care ar putea sa-ti distraga atentia de la telul tau. De asemenea, actiunea vindeca frica! Uneori suntem paralizati de frica. Dar daca o vom privi pur si simplu in fata, ea va disparea. Vei vedea ca este doar o proiectie a mintii tale.

Daca vei inceta sa privesti lucrurile asa cum sunt, ci asa cum pot fi, vei deveni un ganditor eficient. Este important sa privesti in viitor. Sa-ti proiectezi imaginea pe care o doresti si sa o vizualizezi mereu.

Puterea magica a gandului

Ce credeti ca deosebeste un om care castiga de exemplu 60.000 euro pe an de o alta persoana care castiga doar 12.000 euro pe an, dar lucreaza in acelasi loc? Credeti ca este de cinci ori mai inteligent? Sau munceste de cinci ori mai mult? Sau a avut sanse de cinci ori mai multe? Nu. Cu siguranta, nu. Ceea ce il deosebeste este faptul ca el a gandit la o scara de cinci ori mai mare decat celalalt.

Succesul nu este in directa legatura cu puterea inteligentei, ci cu puterea gandului. Gandurile puternice sunt magice.

Dar daca puterea gandului este atat de mare, de ce nu se folosesc toti de ea? Chiar daca nu vrem sa recunoastem, suntem cu totii influentati in mod decisiv de gandurile celor din jurul nostru. Si multe din aceste ganduri nu sunt puternice, ci nevolnice. Mediul care ne inconjoara incearca sa ne tina in loc, sa ingrosam randurile celor care rateaza mereu locul intai. Ni se spune zilnic ca sunt prea multi sefi si prea putini subalterni. Cu alte cuvinte, nu mai exista alte ocazii de a conduce, caci deja sunt prea multi sefi, deci sa fim satisfacuti ca suntem ceea ce suntem: o persoana marunta.

Dar aceasta idee nu prea corespunde realitatii. Cei care conduc in toate domeniile, ne spun, ca necazul e ca sunt prea multi subalterni si nici pe departe prea multi sefi.

Mediul acesta deosebit de meschin mai spune si alte lucruri. Spre exemplu, spune ca "ce-o fi, o fi", ca nu ne putem controla destinul, ca soarta e atotputernica. Asadar sa ne lasam visele la o parte, sa uitam de dorinta de a avea o viata mai buna si mai prospera. Ne indeamna la resemnare si cinism, sa ne intindem pe pat si sa ne asteptam ultima clipa de viata.

Mereu auzim spunandu-se ca succesul nu merita pretul pe care il cere, ca si cum ar trebui sa ne vindem sufletul, viata de familie, constiinta, valorile in care credem pentru a fi in frunte. Cand, de fapt, succesul nu cere un anume pret. Fiecare pas inainte ne ofera dividende.

Tot acest mediu ne mai spune ca oamenii lupta prea mult pentru un loc in frunte. Asa o fi? Daca ne uitam in jur, sau la solicitarile oamenilor, vom vedea ca cele mai multe cereri sunt pentru un salariu de 12.000 euro pe an, nu pentru 60.000 euro. Cerinta este mai mare pentru locurile inferioare decat pentru cele de varf. Asadar, in ceea ce priveste perspectivele, lumea de astazi e ca o strada scurta, dar deloc aglomerata. Sunt nenumarate ocaziile care ii asteapta pe cei ce au indrazneala sa creada in puterea gandului.

Profetul David spunea: "Oamenii sunt ceea ce cred in adancul sufletului ca sunt." Emerson a spus: "Oamenii mari sunt cei ce-si dau seama ca gandurile guverneaza lumea." Milton a spus: "Mintea e o lume in ea insasi si doar ea poate transforma iadul in rai si raiul in iad." Shakespeare a remarcat: "Nimic nu este nici bun nici rau daca nu-l consideram ca atare".

Dar pe ce dovezi ne bazam? De unde stim ca marii ganditori nu s-au inselat? Juste intrebari. Dovada o avem in vietile oamenilor care au avut succes si implinindu-se intr-un mod fericit, ne demonstreaza ca, intr-adevar, puterea gandului e magica.

O calitate admirabila o au oamenii care cauta instrumentele care sa le poata oferi toate lucrurile bune pe care le merita si care sa-i ajute sa-si transforme visele in realitate.

Ganditi la scara mare si veti trai la scara mare. Fericirea voastra va fi evaluata la scara mare. La fel si implinirile, si venitul, si prietenii si respectul.

Marele filosof Disraeli spunea: "Viata e prea scurta ca sa fie traita meschin."

Realizarea telurilor

Este tulburator sa stii ca atata timp cat iti doresti sa atingi stelele (telul meu maret) - nu vei sfarsi tinand in mana un pumn de noroi. Trebuie sa vedeti viata ca pe un lucru extraordinar, iar telurile voastre trebuie sa fie la fel de marete ca viata insasi. "Nu faceti planuri marunte, caci ele nu au capacitatea de a atata sufletul oamenilor!" - a spus candva un intelept.

Modul in care percepeti viata va influenta felul in care o veti trai. Luati o bucata de fier si transformati-o intr-o broasca pentru usa - va valora doar un dolar! Faceti copite din bucata de fier si va valora 50 de dolari! Luati aceeasi bucata de fier, indepartati impuritatile din ea, transformati-o in otel pur, din care veti face arcuri pentru ceasuri de mare precizie si va valora un sfert de milion de dolari!

Modul in care percepeti o bucata de fier creeaza diferenta, asa cum se intampla cu modul in care va percepeti viitorul si propria imagine de sine. Trebuie sa aveti un obiectiv maret. Telurile variaza, fireste, de la individ la individ. "Realizarile se masoara in functie de greutatea obstacolelor pe care a trebuit sa le depasesti pentru atingerea telurilor tale" - a spus Booker T. Washington.

Abilitatea de a construi o echipa

Noi romanii, chiar daca facem parte dintr-o comunitate foarte mare, aceea a Europei, avem traditiile noastre specifice, care sunt inscrise in codul genetic al generatiilor contemporane. Datorita trecutului nostru istoric, al dominatiilor succesive, am fost obligati sa renuntam. Verbul a renunta este inscris in codul nostru genetic. Mai apoi, datorita sistemelor comunist si socialist, carora a trebuit sa ne supunem, am mostenit un mod de gandire specific. Ne-a fost impus termenul de proletar si ni s-a repetat mereu si mereu ca toti suntem egali. Asta insemnand ca nimeni nu poate fi mai bun decat celalalt, traducandu-se prin uniformitate.

Apoi a aparut o miscare care sa dezvolte o societate libera si democratica. Dar, pentru a dezvolta o economie libera trebuie sa fii capabil sa oferi servicii clientului. Pentru asta trebuie sa fii capabil sa ridici clientul. Asta inseamna sa pui alti oameni inaintea ta. Serviciile catre clienti sunt o mare problema la noi in tara, precum in toata Europa de Est, unde au fost prezente cele doua sisteme amintite mai sus. Pentru ca daca punem pe cineva inaintea noastra inseamna ca noi suntem mai putin importanti, deci nu mai suntem egali unii cu ceilalti. Daca ii ridicam pe altii, noi devenim mai putin importanti.

Dar daca tu ridici alti oameni, tu devii mai important. Nu te face mai important decat alti oameni, ci viata ta devine mai importanta. Secretul conducerii unei echipe nu este legat de putere sau de pozitie, sau de importanta numelui, sau prestigiu, sau despre bani. Ci a conduce o echipa este capacitatea de a ridica alti oameni, de a intampina nevoile oamenilor, capacitatea de a pune alti oameni inaintea ta, de a gandi mai mult la alti oameni decat la tine insuti.

Viata mea devine mai valoroasa daca ridic alti oameni.

Daca inveti sa dezvolti oameni in acest mod, le poti schimba viata si oamenii vor avea incredere in tine.

O alta problema in Romania dar si in restul Europei de Est este aceea de a discuta cu liderii. Noi nu am fost obisnuiti sa avem incredere in lideri, deoarece nu am fost obisnuiti sa avem incerdere in ei, pentru ca nu au fost prea buni cu noi. Liderii trebuie sa castige mai intai increderea oamenilor oferindu-le un serviciu, iar noi sa avem incredere in oameni. Ani de zile am fost pregatiti sa nu avem incredere in oameni.

Conceptul pe care trebuie sa ne focalizam este acela de a dezvolta o echipa, ca si cum am pune la un loc o echipa sportiva, sau o echipa muzicala. Trebuie sa dezvoltam o echipa in interiorul familiei noastre si o echipa in afacerea noastra. Aici intervine notiunea de unitate.

Unitatea nu este uniformitate. Uniformitate inseamna a ne comporta toti la fel, ceea ce este nesanatos. Noi suntem difetiti si nu putem fi caracterizati prin uniformitate.

Unitatea nu este nici unanimitate. E foarte sanatos sa nu fii de acord cu cineva intr-u totul sau cu tot ce ti se intampla.

Unitatea este spiritul dintr-o relatie:
-imi pasa de tine, iti pasa de mine;
-am incredere in tine, ai incredere in mine;
-eu te ridic pe tine, tu ma ridici pe mine;
-eu incerc sa te inteleg si nu trebuie sa castig intotdeauna un argument.

Unitatea este locul in care iei toate diferentele din oameni si toti isi mentin diferentele, dar toata lumea are un spirit de unitate. Nu vorbim unii in spatele celorlalti, spunem oamenilor ce gandim, dar o facem cu respect, invatam sa respectam alti oameni si ii lasam sa-si implineasca dorintele, invatam in mod sincer cum sa servim nevoile altora.

Aceasta este o cale exceptionala pentru lideri. Oameni diferiti, vin impreuna cu contributia lor individuala si formeaza o armonie, o echipa.

Romania s-a uitat spre Vest pentru a-si dezvolta economia si a vazut fructele succesului acestuia: bani, prestigiu, succes extern, stil de viata minunat. Ceea ce nu a vazut au fost alte fructe: fericirea, apropierea in relatii, familii sanatoase, echilibru in viata, stil de viata productiv. Dar nu a vazut mai ales radacinile care au produs aceste fructe: felul de a te descurca in fata stresului, a munci sarguincios, a construi alti oameni, a invata sa deservesti clientul, sa fii umil, sa fii cinstit. Acestea din urma sunt lucrurile care duc la adevaratul succes.

Vrei sa ai succes? Adica:
-vrei sa ai o familie extraordinara?
-vrei sa contribui la a schimba lumea?
-vrei sa faci cei mai multi bani pe care ii poti face?
-vrei sa ai un stil de viata minunat?
-vrei sa ai prieteni apropiati?
Focalizeaza-te la radacini, nu la fructe. Daca te bazezi sa ingrijesti radacinile, vei avea parte si de toate fructele in viata ta. Altfel vei obtine repede niste fructe, dar iti va lipsi bucuria din viata si te vei simti gol, ca si cum ti-ar lipsi viata.

A construi o echipa necesita o schimbare interioara. Este mai intai acea munca cu tine insuti pentru a-ti construi radacinile, valorile si apoi a le impartasi cu toti oamenii din jurul tau. Abilitatea de a construi o echipa reprezinta o parte foarte importanta a inteligentei emotionale.

Ce inseamna sa fii cu adevarat liber

Toata lumea vorbeste despre libertate. In toata lumea, diferiti oameni, diferite rase, diferite tari se lupta pentru libertate. Dar ce este libertatea? In America se vorbeste depre viata intr-o tara libera. Dar suntem noi cu adevarat liberi? Suntem noi liberi sa ne manifestam cu adevarat personalitatea? Raspunsul este nu, nu suntem liberi. Adevarata libertate este legata de spiritul uman - este libertatea de a fi cu adevarat.

Cine ne opreste sa fim liberi? Noi condamnam guvernul, vremea, parintii, religia, il condamnam pe Dumnezeu. Dar cine ne opreste sa fim liberi? Noi suntem singurii care ne opunem acestei libertati. Ce inseamna sa fii cu adevarat liber? Uneori ne casatorim si spunem ca ne-am pierdut libertatea, apoi divortam si tot nu suntem liberi. Ce ne opreste? De ce nu putem fi noi insine?

Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si iubeam aceasta libertate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.

Daca privim un copil de doi sau trei ani, vom constata ca suntem in fata unei fiinte umane cu adevarat libere. De ce este un copil atat de viu? Deoarece el face exact ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac sau un animal, care nu a fost inca domesticit, este perfect natural! Si daca observam copiii care au doi ani, descoperim ca au un zambet larg pe fata si se distreaza. Ei exploreaza lumea. Lor nu le este frica sa se joace. Le este frica doar atunci cand se ranesc, cand le este foame, cand unele din nevoile lor nu sunt implinite, dar nu le este teama de trecut si nici nu le pasa de viitor; ei traiesc doar clipa prezenta.

Copiilor mici nu le este teama sa exprime ceea ce simt. Ei sunt atat de plini de iubire incat daca percep dragostea, se topesc in ea. Lor nu le este deloc teama sa iubeasca. Aceasta este, de fapt, descrierea unei fiinte umane normale.

Dar ce se petrece cu omul care a devenit adult? De ce este atat de diferit? De ce nu mai este natural? Daca privim lucrurile din perspectiva Victimei, am putea spune ca ni s-a intamplat ceva foarte trist, dar daca le privim din perspectiva Luptatorului, putem spune ca tot ceea ce ni s-a intamplat este normal. Ceea ce ni s-a intamplat este faptul ca am descoperit Cartea Legii, pe Marele Judecator si Victima care ne guverneaza viata. Noi nu mai suntem liberi deoarece Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri nu ne permit sa ne manifestam asa cum suntem cu adevarat, sa fim noi insine. Dupa ce mintile noastre au fost indoctrinate cu toate aceste aberatii, noi nu mai suntem fericiti.

Acest lant se transmite de la o generatie la alta, fiind perfect normal in societatea umana. Nu trebuie sa ne acuzam parintii pentru ca ne-au invatat sa fim ca ei. Ce puteau sa ne invete daca ei nu stiau decat acest lucru? Ei au facut tot ceea ce au putut mai bine, iar daca au avut uneori un comportament abuziv, acesta s-a datorat educatiei lor, temerilor lor, propriilor lor convingeri. Ei nu au avut niciun control asupra indoctrinarii exterioare pe care au primit-o, astfel incat ei nu ar fi putut sa se comporte diferit.

Ce anume a facut sa dispara starea noastra naturala? Ceea ce noi numim responsabilitati. Judecatorul spune: "Hei, ce faci? Ai niste responsabilitati, ai multe lucruri de facut, trebuie sa muncesti, trebuie sa mergi la scoala, trebuie sa castigi bani pentru ca sa traiesti". Toate aceste responsabilitati ne trec prin minte. Fata noastra se schimba atunci instantaneu si devine serioasa.

Libertatea pe care o cautam este libertatea de a fi noi insine, de a ne exprima liber. Dar daca ne uitam la vietile noastre, vom vedea ca in majoritatea timpului actionam doar pentru a le fi pe plac altora, pentru a fi acceptati de ceilalti, in loc sa ne traim viata si sa ne facem pe plac noua insine. Dupa cum putem vedea in toate societatile din lume, dintr-o mie de oameni, 999 sunt complet "civilizati".

Cel mai rau este ca marea majoritate a oamenilor nu sunt constienti de faptul ca nu sunt liberi. Exista inlauntrul fiecarui om ceva care ii sopteste ca nu este liber, dar el nu intelege despre ce este vorba si de ce nu este liber.

Drama majoritatii oamenilor este ca ei isi traiesc vietile si nu descopera niciodata ca Judecatorul si Victima le conduc mintea, si de aceea nu au nicio sansa de a fi liberi. Primul pas catre propria libertate este luciditatea. Pentru a rezolva o problema, este necesar sa o constientizam mai intai.

Constientizarea este intotdeauna primul pas deoarece daca nu esti constient, atunci nu poti transforma nimic. Daca nu esti constient ca mintea ta este plina de rani si de emotii otravite, nu poti incepe sa cureti si sa vindeci ranile si vei continua sa suferi.

Nu avem niciun motiv pentru a suferi. Daca am fi constienti, ne-am putea revolta si am putea spne: "Gata!". Putem incepe oricand sa cautam o modalitate prin care sa ne vindecam si sa ne transformam visul personal.

De aceea, este important sa devenim stapanul propriului nostru vis; asa se explica de ce toltecii au devenit maestri ai viselor. Viata ta este manifestarea visului tau; este o opera de arta. Daca nu-ti mai place visul, poti sa-ti schimbi viata oricand. Maestrii visului fac din viata o capodopera; ei controleaza visul facand alegeri constiente. Orice alegere are consecinte, si un maestru al visului este constient de consecinte.

A fi toltec este un mod de viata. Este modul de viata in care nu exista conducatori si supusi, in care fiecare isi are propriul adevar si isi traieste propria realitate. Un toltec devine intelept, devine natural si devine liber din nou.

Una din functiile creierului nostru este aceea de a transforma energia materiala in energie emotionala. Creierul nostru este o uzina de emotii. Libertatea pe care o cautam inseamna sa ne folosim mintea si corpul pentru a ne trai propria viata, nu sa traim viata unui sistem de convingeri.

Exista trei modalitati de a deveni liberi:

-Prima este aceea de a deveni constienti de cine suntem cu adevarat, cu toate posibilitatile aferente. Este necesar sa facem un inventar al tuturor convingerilor si limitarilor noastre, al tuturor legamintelor pe care le-am facut candva, si prin acest proces putem incepe transformarea noastra. Orice om poate atinge maiestria transformarii prin inlocuirea legamintelor bazate pe frica, ce produc suferinta, si asta doar prin reprogramarea mintii. Una din caile de atingere a acestei maiestii consta in explorarea si adoptarea unor convingeri alternative, cum ar fi spre exemplu Cele Patru Legaminte.

-A doua modalitate este aceea de a ne controla emotiile, astfel incat sa nu mai generam emotii care sunt starnite de frica. Daca ne-am contempla mintea si am observa ca este bolnava, am putea descoperi ca exista un tratament. Suferinta nu este necesara. Mai intai, este necesar sa ne deschidem ranile emotionale prin intermediul adevarului (adevarul este ca un bisturiu), dupa care vom putea scoate otrava si ne vom putea vindeca ranile complet. Cum putem face acest lucru? Simplu: trebuie sa-i iertam pe cei care au gresit fata de noi, nu neaparat pentru ca merita sa fie iertati, ci pentru ca noi ne iubim pe noi insine atat de mult incat nu dorim sa mai platim pentru nedreptatea comisa de altii. Iubirea este singura modalitate de vindecare.
Necazul este ca cei mai multi oameni isi pierd controlul emotiilor. Emotiile sunt cele care controleaza comportamentul uman, nu omul este cel care controleaza emotiile. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le facem. De aceea este atat de important sa devenim impecabili in gandire si in vorbire, transformandu-ne astfel intr-un luptator spiritual. Noi trebuie sa invatam sa ne controlam emotiile astfel incat sa avem suficienta putere personala pentru a ne transforma legamintele bazate pe frica, pentru a scapa din iad si a ne crea raiul nostru personal.

-O a treia solutie este asa-numita initiere prin moarte, pe care o regasim in numeroase traditii si scoli ezoterice din lume. Este vorba de o moarte simbolica, dar pentru aceasta este necesar un mare curaj si sa fim foarte puternici.

Poate ca nu putem scapa de destinul de a fi oameni, dar avem la dispozitie totusi doua optiuni: de a ne bucura de destinul nostru sau de a suferi din cauza lui. A suferi, sau a iubi si a fi fericiti.

Cele patru legaminte

"Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!"
Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

"Nu luati nimic personal!"
Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi. Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunile celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.

"Nu faceti presupuneri inutile!"
Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta, evitand astfel neintelegerile, tristetea si dramele inutile. Acest legamant este suficient pentru a va transforma radical viata.

"Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere!"
Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta, la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in puteri. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.

Arta Pacii

Fiecare zi din viata unui om contine bucurie si furie, durere si placere, intuneric si lumina, urcusuri si caderi. Fiecare moment este o parte din natura - nu incerca sa te opui sau sa negi ordinea cosmica a lucrurilor.

Nu mai privi lumea cu repulsie si frica. Infrunta cu curaj tot ceea ce iti scot zeii in cale.

Viata insasi este o permanenta incercare. Antrenandu-te trebuie sa te supui unor teste si sa te cizelezi pentru a putea face fata marilor provocari ale vietii. Transcende taramul vietii si al mortii si atunci vei fi capabil sa abordezi cu calm si cu stapanire de sine crizele cu care te vei confrunta.

Fii recunoscator chiar si oamenilor dificili, negativisti si rai. Sa faci fata unor asemenea obstacole este o parte esentiala din antrenamentul in Arta Pacii.

Esecul este cheia succesului;
Fiecare greseala ne invata ceva.

Arta Pacii inseamna sa completezi ceea ce iti lipseste.

Daca inima ta este suficient de mare incat sa-ti cuprinda adversarii, poti vedea prin ei si le poti evita atacurile. Odata ce i-ai invaluit, vei fi capabil sa-i conduci pe calea indicata de cer si pamant.

Sa ranesti un adversar inseamna sa te ranesti pe tine insuti. Arta Pacii inseamna sa controlezi agresiunea fara a provoca ranirea.

Luptatorul care este total trezit poate utiliza in mod liber toate elementele existente in cer si pe pamant. Adevaratul luptator invata cum sa perceapa corect activitatea universului si cum sa transforme tehnicile martiale in modalitati de exprimare a puritatii, bunatatii si frumusetii. Mintea si trupul unui luptator sunt patrunse de iluminare, intelepciune si calm profund.

Arta Pacii este principiul nonrezistentei si tocmai din aceasta cauza ea este victorioasa inca de la inceput. Cei care au intentii rele sau ganduri certarete sunt instantaneu infranti. Arta Pacii este invincibila deoarece nu se lupta cu nimic.

Nu exista intreceri in Arta Pacii. Un adevarat luptator este invincibil deoarece el nu se intrece cu nimeni si nimic. A invinge inseamna sa biruiesti spiritul certaret pe care il gazduiesti in tine.

Fierul este plin de impuritati care il slabesc; prin prelucrare el devine otel si este transformat intr-o lama ascutita de sabie. Fiintele umane se dezvolta dupa acelasi model.

Telul antrenamentului este de a-l intari pe cel slab, de a fortifica trupul si de a slefui spiritul.

Mintea ta ar trebui sa fie in armonie cu functionarea universului; trupul tau ar trebui sa fie acordat cu miscarile universului; trupul si mintea ar trebui sa devina un intreg, armonizat cu activitatea universului.

Cultiva si slefuieste Spiritul luptatorului in timp ce servesti in lume. Lumineaza Calea cu propria ta lumina.

Un luptator trebuie sa opreasca disputele si vrajba. Iubirea universala exista in mai multe forme; fiecarei manifestari ar trebui sa i se permita o exprimare libera. Arta Pacii reprezinta adevarata democratie.

Atunci cand te preocupi de "binele" si "raul" tovarasilor tai, deschizi rautatii o poarta spre inima ta. Testarea, competitia si criticarea altora te vor face slab si te vor infrange.

Divinitatii nu-i place sa fie inchisa intr-un templu. Ii place sa stea in aer liber. Ea se afla aici, chiar in acest trup. Fiecare dintre noi este un univers in miniatura, un sanctuar viu.

Cand faci o plecaciune adanca in fata universului, universul se pleaca si el in fata ta.

Omul care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dv. si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. "Ce ma voi face daca ma va parasi?" Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: "Imi apartine!" El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: "Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul... Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?"

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: "Am supravietuit casniciei". Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. "Ea este a mea". "El este al meu".

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: "Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii". Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. "Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!" Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: "Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.

*******
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dv., sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

Arta de a iubi (continuare)

Inceputul articolului
Oamenii vaneaza iubirea. Ei simt nevoia sa faca acest lucru deoarece sunt convinsi ca iubirea le lipseste. Nedandu-si seama ca iubirea exista in inima lor, ei o vaneaza la alte persoane, desi acestea sunt la fel ca si ei, inconstiente de iubirea din inima lor. Nimeni nu se iubeste pe sine, deci cum ar putea ei sa iubeasca pe altcineva? Oamenii isi creaza astfel o nevoie foarte mare, care nu este reala, si continua sa o vaneze, dar in locuri gresite, caci nici ceilalti oameni nu au iubirea pe care o cauta ei.

Cand a devenit constienta de caderea ei, Aremisa a redevenit cea care fusese, caci ceea ce cauta ea se afla deja in interiorul ei. Acelasi lucru este valabil pentru noi toti, caci noi suntem precum Artemisa dupa cadere si inainte de mantuire. Noi vanam iubire. Vanam dreptate si fericire. Il vanam pe Dumnezeu, dar Dumnezeu se afla in interiorul nostru.

Povestea caprioarei magice ne invata ca trebuie sa practicam vanatoarea in interiorul nostru. Aceasta este esenta povestii. Oamenii care se vaneaza reciproc pentru iubire nu vor fi niciodata satisfacuti; ei nu vor gasi niciodata iubirea de care au nevoie alaturi de alti oameni. Cea care simte aceasta nevoie este mintea, dar nimeni nu poate implini nevoia mintii, caci iubirea nu este acolo. Ea nu este niciodata acolo.

Iubirea pe care o cautam cu totii se afla in interiorul nostru, dar este o prada greu de cucerit. Este atat de dificil sa vanezi in interiorul tau pentru a scoate la lumina iubirea care exista acolo. Pentru aceasta, trebuie sa fii foarte rapid, la fel de rapid ca si Hermes, caci daca nu te concentrezi perfect, totul te poate distrage de la scopul tau. Cine reuseste sa o captureze isi da seama insa ca iubirea din interiorul lui creste din ce in ce mai puternica, implinindu-i toate nevoile. El descopera astfel fericirea.

De regula oamenii intra intr-o relatie in calitate de vanatori. Ei cauta ceea ce cred ei ca au nevoie, sperand ca vor gasi toate aceste lucruri la cealalta persoana, dar descopera inevitabil ca ceea ce cauta ei nu se afla acolo. Cei care intra intr-o relatie fara aceasta nevoie traiesc insa cu totul altceva.

Cum poti vana in interiorul tau? Pentru a captura iubirea din interior, este necesar sa te abandonezi tie insuti, deopotriva in calitate de vanator si de prada. Atat vanatorul cat si prada se afla in interiorul mintii. Cine este unul si cine este celalalt? La oamenii obisnuiti, vanatorul este Parazitul. Parazitul stie totul despre dv. si se hraneste cu emotiile nascute din teama. La fel ca si in natura, Parazitul se hraneste cu gunoaie. El adora teama si drama, se hraneste cu mania, gelozia, invidia, toate acele emotii care ne fac sa suferim. Parazitul este cel care doreste razbunare, iar placerea lui cea mai mare este sa detina intotdeauna controlul.

Autoabuzarea - adica Parazitul - ii vaneaza pe oameni 24 de ore din 24; ea se afla vesnic in urmarirea lor. Oamenii cad usor prada acestui vanator feroce, mult prea usor chiar. Cel care abuzeaza de noi este propriul nostru Parazit. El este mai mult decat un vanator; este un pradator care ne mananca de vii. Prada - corpul nostru emotional - este acea parte din fiinta noastra care sufera tot timpul. Este totodata acea parte care doreste sa fie mantuita.

In mitotlogia greaca exista si povestea lui Prometeu, care a fost inlantuit pe o stanca. In timpul zilei, un vultur venea si ii manca ficatul, care se refacea insa in timpul noptii. A doua zi vulturul venea din nou si continua sa-i manance maruntaiele. Ce inseamana aceasta parabola? Atunci cand Prometeu era trezit, avea un corp fizic si unul emotional. Vulturul este Parazitul care se hraneste cu maruntaiele noastre. In timpul noptii insa Prometeu nu se mai identifica cu corpul emotional, care putea astfel sa se refaca (proces care se intampla si in realitate). La trezire, corpul sau interior devenea iarasi hrana pentru vultur, lucru care s-a repetat pana Prometeu a fost salvat de Hercule.

Pentru a vana in interior trebuie sa incepem prin a vana toate reactiile pe care le avem. In acest fel putem incepe sa ne schimbam fiecare obisnuinta, pe rand. Este o lupta de eliberare din sclavia Visului care ne controleaza viata. Toate traditiile occidentale vorbesc despre luptatori, deoarece luptatorul este un vanator care vaneaza in interiorul sau.

A deveni un luptator este primul pas. Cand Hercule a plecat in padure in cautarea Artemisei, el nu a stiut ce sa faca pentru a o captura. Cand a ajuns insa la Hermes, maestrul suprem, el a invatat cum poate deveni un luptator mai bun.

Don Miguel Ruiz a descris in cartea lui "Arta de a iubi", invatatura tolteca.

Toltecul este un artist al Iubirii,
Un artist al Spiritului,
Care creaza in fiecare moment al vietii sale,
In fiecare secunda, cea mai frumoasa dintre arte -
Arta de a Visa.

Viata nu este altceva decat un vis,
Iar daca noi devenim artisti
Care isi creaza viata din Iubire,
Visul nostru poate deveni
O capodopera.

Arta de a iubi

In mitologia greaca exista o poveste legata de Artemisa, zeita vanatorii. Artemisa era zeita suprema a vanatorii, caci ea stia sa vaneze fara niciun efort. Ea isi putea implini foarte usor nevoile si traia intr-o armonie perfecta cu padurea. Toate vietatile din padure o iubeau pe Artemisa, si considerau ca a fi vanat de ea este o adevarata onoare. Artemisa nu parea sa vaneze vreodata. Tot ce isi dorea venea direct la ea. Asa se explica de ce era cea mai buna in arta vanatorii, dar pe de alta parte ea insasi era o prada foarte dificila. Forma ei animala era aceea a unei caprioare magice, aproape imposibil de vanat.

Artemisa traia intr-o armonie perfecta cu padurea, pana cand intr-o zi regele i-a dat o porunca lui Hercule, fiul lui Zeus, aflat in cautarea propriei sale transcendente. Porunca era ca Hercule sa vaneze caprioara magica a Artemisei. Hercule nu a refuzat, caci el era fiul neinvins pana atunci al lui Zeus. El s-a dus asadar in padure sa vaneze caprioara. Aceasta l-a vazut pe Hercule, dar nu s-a temut de el. Ea l-a lasat pe Hercule sa se apropie de ea, dar cand acesta a incercat sa o captureze, a fugit. Singura sansa a lui Hercule de a prinde caprioara era sa devina un vanator mai bun decat Artemisa.

El l-a chemat in ajutor pe Hermes, mesagerul zeilor, cea mai rapida fiinta din univers, si l-a rugat sa-i imprumute aripile sale. Acum Hercule era la fel de rapid ca si Hermes, si in curand prada cea mai valoroasa se afla in mainile sale. Va puteti imagina reactia Artemisei. Fusese vanata de Hercule, si evident ca dorea sa se razbune. Dorea sa-l vaneze la randul ei pe Hercule, si a facut tot ce i-a stat in puteri sa-l captureze, dar intre timp, Hercule devenise el insusi cea mai dificila prada intre toate. Hercule era perfect liber, si oricat de mult a incercat, Artemisa nu a reusit sa-l captureze.

Artemisa nu avea nevoie de Hercule. Ea a simtit o nevoie puternica de a-l avea. Dar totul nu era decat o iluzie. Ea a crezut ca s-a indragostit de Hercule si l-a dorit pentru ea. Singurul gand care i-a mai ramas in minte a fost acela de a pune mana pe Hercule, iar pe masura ce acest gand se transforma intr-o obsesie, ea si-a pierdut fericirea. Artemisa a inceput sa se schimbe. Nu mai era in armonie cu padurea, caci acum vana pentru placerea de a prinde prada. Artemisa si-a incalcat propriile reguli si a devenit un pradator. Animalele au inceput sa se teama de ea; intreaga padure o respingea, dar Artemisei nu-i pasa. Ea nu mai vedea adevarul, caci nu se mai gandea la altceva decat la Hercule.

Hercule avea multe sarcini de indeplinit, dar cateodata se mai ducea in padure sa o viziteze pe Artemisa. De fiecare data cand facea acest lucru, Artemisa facea tot ce-i statea in puteri pentru a-l captura. Atunci cand era impreuna cu Hercule ea era extrem de fericita, dar stia ca el urma sa plece, asa ca a devenit geloasa si posesiva. Atunci cand Hercule pleca de langa ea, suferea si plangea. Il ura pe Hercule, dar il si iubea totodata.

Hercule nici nu banuia ce se petrecea in mintea Artemisei; el nu si-a dat seama ca ea il vana. Mintea lui nu putea sa accepte ca si el ar putea fi o prada. Hercule o iubea si o respecta pe Artemisa, dar nu acest lucru il dorea ea. Artemisa dorea sa-l controleze, sa il vaneze asa cum face un pradator. Evident, toata lumea din padure a observat diferenta, mai putin ea. Ea a ramas convinsa ce este zeita suprema a vanatorii. Nu si-a dat seama ca a cazut. Nu a realizat ca padurea s-a transformat dintr-un paradis intr-un iad, caci odata cu ea au cazut si ceilalti vanatori; au devenit cu totii pradatori.

Intr-o zi Hermes si-a asumat forma unui animal, si tocmai cand Artemisa era pe punctul de a-l distruge, el a redevenit zeu, iar ea si-a redescoperit intelepciunea pierduta. Hermes i-a dat astfel de inteles ca a cazut. Dupa ce si-a recapatat constiinta de sine, Artemisa s-a dus la Hercule sa-si ceara iertare. Cauza caderii ei fusese importanta de sine. In timp ce vorbea cu Hercule, ea si-a dat seama ca nu-l ofensase niciodata, caci el nu stia ce se petrecea in mintea ei. Apoi Artemisa a privit in jur si a vazut ce facuse din padurea ei draga. Si-a cerut iertare de la fiecare floare si de la fiecare animal, si a redescoperit astfel iubirea. Si astfel, Artemisa a redevenit zeita suprema a vanatorii.

*******
Aceasta poveste are menirea de a scoate in evidenta faptul ca noi toti suntem vanatori, dar simultan suntem si o prada. Ce anume vanam? Noi vanam tot ceea ce ne poate satisface nevoile. Atunci cand mintea se identifica cu trupul, aceste nevoi sunt foarte iluzorii si de cele mai multe ori ele nu pot fi indeplinite. Atunci cand vanam nevoile ireale ale mintii, noi devenim pradatori, caci vanam ceea ce nu avem cu adevarat nevoie.

Continuare

Sinceritatea si prietenia

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu.

Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila" , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.

De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel. Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!".

Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Mania si tristetea

Mania si tristetea sunt unul si acelasi lucru. Tristetea este o manie pasiva; mania este o tristete activa. Tristetea se manifesta cu usurinta, si vi se pare mai naturala decat mania, dar asta doar pentru ca voi intrati mult mai usor in rezonanta cu pasivitatea. Este foarte greu ca un om trist sa se enerveze; daca se va enerva, tristetea lui va disparea. Este foarte greu ca un om manios sa se intristeze; daca se va intrista, mania lui va disparea.

Este vorba de aceeasi polaritate eterna - aceea intre masculin si feminin, intre yin si yang, intre solar si lunar - care se manifesta inclusiv la nivelul emotiilor noastre. Mania este masculina, tristetea este feminina. De aceea daca rezonati cu tristetea va fi greu sa va infuriati, dar ar fi bine sa urmariti sa faceti acest lucru. Exploziile interioare nu va vor fi de niciun folos, caci nu veti face altceva decat sa va exploatati in continuare pasivitatea. Este mult mai bine sa o scoateti la lumina, sa o manifestati in exterior. Chiar daca pare o prostie, procedati in acest fel, actionati ca un bufon, dar scoateti-o la lumina.

Daca veti reusi sa oscilati intre tristete si manie, sa le manifestati cu aceeasi usurinta, veti putea inclusiv sa le transcendeti, si atunci veti reusi sa le contempalti cu detasare. Veti deveni astfel observatorul din spatele ecranului care va privi aceste jocuri, dupa care se va putea retrage, in afara lor. Dar mai intai de toate, trebuie sa invatati sa treceti cu usurinta de la una la alta, caci altfel veti fi ori prea trist ori prea manios, balanta se va dezechilibra, unul din talerele ei va deveni prea greu, iar transcendenta va fi imposibil de atins.

Este simplu: atunci cand doua energii polar opuse se afla in egalitate, 50%-50%, este foarte usor sa scapati de amandoua, caci ele se anihileaza reciproc, iar voi nu va aflati in ghearele niciuneia dintre ele. Cand tristetea este egala cu mania, ambele emotii sunt usor de transcens, caci se anihileaza reciproc. Te vei simti liber, si vei putea iesi in afara lor.

Aceasta este una din legile esentiale ale energiilor interioare: egalizati intotdeauna energiile polar opuse, si apoi le veti putea transcende cu usurinta. Este la fel ca in proverbul: "Cand doi se cearta, al treilea castiga".

Nu va ganditi prea mult la acest proces, limitati-va sa il practicati. Faceti din el o practica zilnica.

Indiferent ce se intampla, acceptati ca evenimentul s-a intamplat si priviti-l direct. Nu este suficient sa spui: "Nu reprimati!" Eu as spune mai degraba: "Imprieteniti-va cu aceste emotii!" Va simtiti trist? Imprieteniti-va cu tristetea dv. Simtiti compasiune fata de ea. Tristetea e si ea o fiinta. Acceptati-o, imbratisati-o, stati cu ea, strangeti-va mainile. Fiti prietenos. Indragostiti-va de ea. Tristetea are frumusetea ei! Nu este nimic gresit in a fi trist. In realitate, tristetea va confera profunzime. Rasul este superficial; fericirea vine si pleaca imediat. Tristetea patrunde insa pana in adancul fiintei, pana in maduva spinarii. Niciun alt sentiment nu este la fel de profund ca tristetea.

De aceea, nu fiti ingrijorat. Acceptati-o, iar tristetea va va conduce pana la esenta dv. intima. Daca veti calari pe creasta ei, ea va va conduce in niste locuri din fiinta dv. de care nu ati stiut niciodata nimic. Intunericul este la fel de divin ca lumina. Dumnezeu nu a creat numai zilele, ci si noptile.

Cand nu ai nimic de facut, este simplu sa te simti detasat. Cand ai foarte multe de facut este greu sa nu te atasezi. Numai atunci cand faci totul, dar ramai SIMULTAN detasat, cand te misti in interiorul multimii, dar te simti perfect singur, abia atunci poti spune ca se intampla ceva real.

Daca in singuratate nu va simtiti manios, acest lucru nu este relevant. Cand esti singur este greu sa fii manios, caci mania este o structura relationala. Ai intotdeauna nevoie de cineva pe care sa fii manios. Daca nu esti deja furibund, este greu sa te simti manios in singuratate; mania va exista in interiorul tau, dar nu va gasi o cale de a iesi in afara.

Important este sa nu fii manios cand celalalt este de fata. Nu este deloc dificil sa nu fii atasat de bani, lucruri si case, atunci cand nu le ai. Dar daca ai totul si ramai detasat - un cersetor intr-un palat - atunci poti spune ca ai realizat ceva cu adevarat profund.

Daca te muti in Himalaya si esti detasat, nu poti spune ca reprezinti mai mult decat o nota singulara intr-o melodie. La fel si daca traiesti in mijlocul lumii si esti atasat. Dar daca traiesti in mijlocul lumii, dar te simti ca in Himalaya, atunci poti spune ca reprezinti o intreaga armonie, nu doar o nota muzicala.

Apare atunci un acord muzical, in care se pierd toate sunetele disonante, in care se produce o sinteza a opusilor, o punte intre doua maluri. Vibratia suprema nu poate aparea decat acolo unde viata atinge un maximum de complexitate, nu in lipsa acesteia.

Daca vi se pare ca recunoasteti mania in altii, contemplati-va si veti constata ca ea nu lipseste nici din interiorul vostru. Daca vi se pare ca recunoasteti un ego exagerat in alte persoane, interiorizati-va si veti constata ca adevaratul lui sediu se afla in voi. Tot ceea ce exista in interior se proiecteaza in exterior, asupra celorlalti, la fel ca lumina unui proiector. Cei din jur devin atunci un fel de ecran pe care va proiectati propriul film.

Singura problema legata de tristete, disperare, manie, lipsa de speranta, anxietate, teama, suferinta, este faptul ca doriti sa scapati de ele. Aceasta este singura bariera. Este necesar sa invatati sa traiti impreuna cu ele. Aceasta este singura cale de scapare. Viata nu se poate integra si nu poate creste decat intr-un anumit context, si emotiile reprezinta acest context. Emotiile sunt provocarile vietii. Acceptati-le, caci sunt niste binecuvantari deghizate. Problemele nu apar decat atunci cand doriti sa scapati de ele, sa va descotorositi de ele, caci intotdeauna cand vrei sa scapi de ceva, nu il privesti in fata.


Exista oameni care nu traiesc decat pentru a descoperi probleme. Ei nu va pot accepta asa cum sunteti. Secretul lor profesional este sa va gaseasca ceva in neregula. Ei va ofera idealurile lor, va dau idei, ideologii, va fac sa va simtiti vinovati, nedemni, pacatosi. Asemenea oameni va pot face sa va autocondamnati sa uitati complet de libertate. Mai mult, ei va silesc sa va temeti de libertate, caci va ajuta sa intelegeti cat de rai sunteti, cate greseli faceti... Daca va veti pastra libertatea, veti continua sa faceti aceleasi greseli, asa ca trebuie sa renuntati la ea, sa urmati pe cineva. Este un mecanism important: preotii depind de el, politicienii etc. Ei va spun ce este bine si ce este rau, va ofera anumite idei fixe, in care nu va puteti incadra, astfel incat sa va simtiti vinovati de-a pururi.

Dar eu va spun ca nu exista nimic bun si nimic rau.

Daca sunteti manios, preotul va veni si va va spune: maina nu este ceva bun; este gresit sa fii manios. Ce va ramane atunci de facut? Sa va reprimati mania, sa o calcati in picioare, sa inghititi in sec (literalmente, mania este astfel inghitita), pana cand se interiorizeaza, patrunzand adanc in interiorul dv. Daca va veti inghiti mania, va veti trezi cu un ulcer la stomac, iar mai devreme sau mai tarziu veti face o boala cu mult mai grava. Asa apar o mie si una de probleme, caci mania este o otrava. Dar ce puteti face?

Mania nu este ceva rau. Ea inseamna energie, o energie pura si frumoasa, asa cum este orice energie. Cand simtiti ca apare o stare de manie, fiti constient de ea, si veti ramane surprins. Va fi probabil cea mai mare surpriza din viata dv.: atunci cand devii constient de ea, mania dispare, se transforma, devine energie pura; mania se transforma in compasiune, in iertare, in iubire. Acum nu mai este nevoie sa o reprimati, caci nu va mai exista o otrava care sa actioneze in interiorul fiintei dv. Mai mult, nu mai sunteti manios, deci nu aveti cum sa raniti pe altcineva. Sunteti salvati amandoi, atat dv. cat si persoana care reprezenta obiectul maniei dv. In trecut, unul din voi trebuia sa sufere, ori dv., ori celalalt.

Nu este nevoie ca cineva sa sufere. Tot ce trebuie sa faceti este sa fiti constient, sa fiti in permanenta lucid. Ori de cate ori va aparea mania, ea va fi consumata cu luciditate. Nu poti sa fii constient si manios in acelasi timp, la fel cum nu poti sa fii constient si lacom in acelasi timp, sau constient si gelos. Marele secret este luciditatea.

Incercati sa intelegeti ce se intampla, de unde a aparut mania, care sunt radacinile ei, cum functioneaza ea, cum va copleseste, cum va face sa vedeti rosu in fata ochilor. V-ati infuriat si inainte, dar de data aceasta apare un element nou: intelegerea, si astfel, calitatea maniei se schimba.

Treptat, veti constata ca cu cat intelegeti mai bine mania, cu atat mai rar se manifesta ea in viata dv. Cand o veti intelege perfect, ea va disparea pentru totdeauna. Intelegerea actioneaza precum caldura in cazul apei. Cand caldura atinge un anumit prag (de o suta de grade Celsius), apa dispare (prin evaporare).

Toata lumea afirma ca mania este ceva rau. V-au spus dintotdeauna acest lucru, dar nimeni nu v-a explicat vreodata cum o puteti cunoaste, astfel incat sa va puteti da seama singuri care este adevarul.

De ce se petrec lucrurile astfel? Si ce putem face ca sa le cunoastem in profunzime, ca sa ne formam o parere personala, directa, despre ele? Nimeni nu va va raspunde la aceste intrebari. Tot ce vor face oamenii va fi sa puna etichete pe lucruri: cutare este un lucru rau, cutare este un lucru bun. Aceste etichete sunt cele care creaza iadul si aduc suferinta.

De aceea, daca simtiti ca sunteti un cautator autentic, daca doriti sa aflati care este realitatea, atunci agatati-va de fapte, nu de opinii. Invatati sa cunoasteti direct, nu prin intermediul ideologiei pe care societatea v-a fortat sa o acceptati.

Nu va priviti niciodata prin ochii celorlalti. Aveti si dv. ochi. Si aveti la dispozitie faptele realitatii dv. interioare.

Folositi-va ochii! Asta inseamna contemplare, sa privesti, iar ceea ce vezi cu ochii tai nu poate constitui o problema!

Patrundeti in interiorul fiintei dv., fara prejudecati, fara presupuneri, fara scenarii, si vedeti direct ce este mania. Lasati propriul suflet sa va reveleze ce este mania. Nu faceti presupuneri in legatura cu ea. In ziua in care veti descoperi ce este mania in toata goliciunea ei, in toata hidosenia ei, in focul ei arzator, in veninul ei mortal, veti descoperi cu uimire ca ati scapat de ea. Mania a disparut! Orice energie poate fi tratata in acest fel, indiferent care este ea. Procesul de vindecare este identic, caci boala este aceeasi; numai numele difera.

De ce se enerveaza oamenii pe dv.?
In realitate ei nu se enerveaza pe dv., ci se tem de dv. Pentru a-si ascunde teama, ei isi proiecteaza inainte mania.

Mania serveste intotdeauna la ascunderea fricii. Pentru a scapa de frica lor, oamenii folosesc tot felul de strategii. Exista oameni care rad numai pentru a-si ascunde lacrimile. Rasul lor ii ajuta sa uite... si astfel lacrimile lor raman ascunse.

Ceea ce ascunde mania este teama.

Ceea ce imi doresc eu este sa va ajut sa va deschideti catre toate dimensiunile, chiar daca vi se pare ca acestea se opun ideilor pe care le-ati avut pana acum. Cu atat mai mult, caci veti avea astfel ocazia sa va dati seama daca ce ati crezut a fost corect sau nu. Acestea sunt ocazii exceptionale, care va dau prilejul sa va intalniti cu idei contrare celor in care ati crezut pana acum...

Teama este cea care ii tine pe oameni blocati. Ei nu asculta, caci se tem sa asculte. Mania lor nu este altceva decat aceasta teama, dar inversata. Numai un om plin de teama se poate enerva rapid. Daca nu s-ar infuria imediat, poate ca i-ati putea descoperi teama... Mania este doar o masca, cu care incearca sa va sperie. Inainte sa va dati seama cat de speriat este el, mai bine incearca sa va sperie el pe dv. Intelegeti cat de simplu este acest mecanism psihologic? Pur si simplu, el nu doreste sa aflati ca se teme. Cea mai simpla cale este sa va sileasca sa va temeti dv., si atunci el se va simti linistit. Daca dv. va este teama, lui nu-i mai este, caci nu are cum sa-ti fie teama de cineva caruia ii este teama.

Mania lor este un efort de a se amagi pe sine. Ea nu are nimic de-a face cu dv.

Mania nu indica nimic altceva decat teama. Teama si mania sunt cele doua fete ale aceleiasi monede. Ori de cate ori vi se face teama, cea mai sigura cale de a va ascunde este sa va maniati, caci teama v-ar putea expune. Mania creaza imediat in jurul dv. o perdea de fum, care va va ascunde perfect.